„`markdown
Înţelegerea Dezinflaţiei: O Privire Globală şi Locală
Excepţie fac acele ţări cu mari economii care se confruntă cu deflaţia. China de exemplu, unde semnele de revigorare a cheltuielilor de consum nu se întrevăd încă, suportă duşul rece al valorilor negative ale preţurilor. Ori Japonia, care după 25 de ani de deflaţie forţează un ritm moderat de creştere a inflaţiei, până în jur de 2 la sută, fără să aibă însă certitudinea că preţurile de consum nu vor începe din nou să scadă. Sau zonele în care inflaţia încă galopează. Banca Mondială, într-un tablou global, a numărat patru ţări cu inflaţii de câte trei cifre, între 104 şi 200 la sută, şi de trei ori mai multe cu câte două cifre, între 19 şi 72 la sută. Repet: acestea sunt excepţii.
Lumea, în acest timp, are ca regulă generală dezinflaţia. Astăzi, cu probele dinamicii preţurilor de consum în faţă – măsurând într-o primă fază ascensiunile până în vârfurile inflaţioniste din vara şi toamna anului 2022, iar în faza a doua panta calmă a dezinflaţiei din 2023, cu uşoare mişcări recurente în decembrie sau în ianuarie 2024 – avem imaginea cea mai semnificativă a strategiilor de politică monetară ale băncilor centrale din întreaga lume. Şi, mai cu seamă, avem certitudinea acţiunii lor corecte.
În România, Banca Naţională nu a avut, în esenţă, o strategie diferită de cea a marilor bănci centrale. Şi nici nu a înfruntat inflaţia cu un „arsenal” inferior. Iar cele două faze, inflaţia şi dezinflaţia, au înregistrat în curgerea lor episoade asemănătoare celor din SUA ori din zona euro. Am avut de-a face inclusiv cu o uşoară mişcare recurentă în ianuarie anul acesta.
Important, acum, este ca după „cocoaşa” din ianuarie… dezinflaţia să meargă mai departe. Şi chiar într-un ritm mai rapid. Nu întâmplător, în conferinţa de presă, guvernatorul s-a referit la însemnătatea previziunilor făcute de BNR. Mişcarea preţurilor din ianuarie, ce a întrerupt cursul dezinflaţiei, este un exemplu semnificativ. Ce i s-a comunicat publicului că va fi în ianuarie anul curent, s-a întâmplat întocmai în realitate!
Alte două previziuni au fost avansate ieri. Una se referă la dobânda de politică monetară. Dacă „devierea” din ianuarie va fi urmată, aşa cum vede BNR viitorul apropiat, de două luni de dezinflaţie certă… va fi atunci loc pentru discuţii despre trecerea la reducerea dobânzii de politică monetară. La începutul acestui an, după 12 luni de dezinflaţie, n-a fost loc. Ar fi fost nefiresc, cum sublinia guvernatorul, ca BNR să înceapă dezbateri referitoare la reducerea dobânzii de politică monetară… în timp ce anunţa întreruperea dezinflaţiei în ianuarie.
Ratele inflaţiei, lunare, anuale ori calculate pe 24 de luni, reprezintă valori medii. Dar mediile pot fi iluzii matematice. Şi au capcanele lor, pot surprinde o mişcare ceva mai lentă a preţurilor pe un eşantion de multe mii de produse, deşi scumpirea doar a câtorva mărfuri cu ponderi mari în piaţa de consum poate declanşa mişcări semnificative în dinamica inflaţiei. S-a întâmplat de multe ori aşa si în decursul actualului ciclu inflaţionist.
Fără îndoială, mediile au rostul lor în cunoaşterea şi înţelegerea fenomenelor de masă. Calculându-le – fie ca medii simple, fie ca medii ponderate – obţinem o imagine relevantă a schimbărilor pe care le poate provoca un ciclu inflaţionist cum este cel actual în obiceiurile de consum ale gospodăriilor populaţiei.
Cine a citit cu atenţie comunicatul de marţi, de la Statistică, a văzut că dincolo de mulţimea de rate, care reprezintă medii, sunt şi o mulţime de cifre absolute. Statisticienii le-au obţinut cu dificultate, prin anchete complicate făcute în gospodăriile populaţiei, de-a lungul anului trecut şi în ianuarie anul acesta. Toate aceste valori, adunate, fac 10.000. Şi sunt repartizate pe cele trei grupe mari – mărfuri alimentare, nealimentare şi servicii; şi, mai departe, pe fiecare produs.