Guvernul PSD–PNL a lansat un nou pachet fiscal care nu reformează, ci pedepsește. În loc să sprijine mediul de afaceri, să stimuleze investițiile și să combată corupția reală, statul alege calea cea mai simplă: transformă micii antreprenori în țapi ispășitori. ANAF devine braț represiv, SRI veghează din umbră, iar Biserica Ortodoxă și magistrații își păstrează privilegiile. Este imaginea clară a unei țări care își sacrifică oamenii muncii, dar își ocrotește elitele.
ANAF ȘI GROTESCUL DOSAR PENAL PENTRU 25 DE LEI
Nimic nu arată mai bine disproporția acestei „reforme” decât prevederea prin care operatorii poștali riscă închisoare pentru întârzieri la virarea unei taxe de 25 lei pe colet. Este o absurditate care sfidează logica și spiritul dreptului. În Uniunea Europeană, asemenea întârzieri sunt sancționate prin penalități, nu prin privare de libertate. ANAF, însă, se transformă în instrument de teroare birocratică, hărțuind micii actori economici și lăsând neatinsă marea evaziune organizată.
GUVERNUL MIMEAZĂ INTEGRITATEA, DAR CORUPȚIA RĂMÂNE NEATINSĂ
Poligraful impus șefilor ANAF și ai Vămii este doar un decor. Guvernul PSD–PNL prezintă această măsură ca pe o dovadă de fermitate, dar știe foarte bine că nu poate opri rețelele de contrabandă protejate politic și securistic. În loc de audituri serioase, verificări patrimoniale și anchete reale, avem spectacol de imagine. Cetățenii primesc impresia de curățenie, dar corupția profundă rămâne neatinsă.
PSD ȘI PNL EXCLUD ANTREPRENORII PRIN INTERDICȚII ABSURDE
Administratorii firmelor intrate în insolvență vor fi interziși 10 ani din orice funcție de conducere și 5 ani din a fonda firme. Este o lovitură cinică aplicată antreprenorilor care s-au prăbușit nu din vină proprie, ci din cauza unui climat fiscal sufocant. În alte țări, insolvența este văzută ca șansă de restart. În România, sub PSD și PNL, devine stigmat și pedeapsă colectivă, eliminând orice concurență reală pentru firmele conectate politic.
LICHIDATORII – PUȘI SĂ FACĂ JUSTIȚIE PE COMANDĂ POLITICĂ
Noua lege obligă lichidatorii să deschidă procese împotriva administratorilor considerați „vinovați”. Este o transformare a procedurii de insolvență într-o armă politică. Nu mai contează analiza obiectivă, contează doar să existe vinovați de vitrină. În realitate, instanțele vor fi sufocate, antreprenorii hăituiți, iar firmele de partid vor continua nestingherite să prospere. Este o mascaradă judiciară în care statul sacrifică mediul privat doar pentru a-și cosmetiza imaginea.
ANAF RĂSTOARNĂ PRINCIPIUL DE DREPT: VINOVAT PÂNĂ LA PROBA CONTRARIE
Faptul că lipsa bilanțului sau a declarațiilor fiscale echivalează cu netinerea contabilității este o inversare gravă a logicii juridice. Prezumția de vinovăție nu are ce căuta într-un stat de drept. Totuși, Guvernul și ANAF o instituie, pentru că este mai comod să pleci de la premisa că toți antreprenorii sunt infractori. Este un abuz care subminează încrederea în lege și alungă investițiile.
GUVERNUL DESFIINȚEAZĂ SRL-UL PRIN FIDEIUSIUNE PERSONALĂ
Eșalonarea datoriilor devine posibilă doar dacă administratorul garantează personal cu bunurile proprii. Conceptul de „răspundere limitată”, piatra de temelie a SRL-ului, este anulat. Antreprenorii riscă să-și piardă locuințele pentru datoriile firmelor, în timp ce corporațiile internaționale scapă prin inginerii fiscale. Guvernul PSD–PNL face din antreprenoriat o condamnare la incertitudine și ruină personală.
DIZOLVAREA AUTOMATĂ – GUVERNUL VREA STATISTICI, NU ECONOMIE
O firmă inactivă un an va fi dizolvată automat. Este o măsură care nu are nimic de-a face cu sprijinirea economiei reale. Antreprenorii care ar fi putut relansa afaceri sunt eliminați din start. În schimb, firmele paravan ale partidelor, ținute artificial în viață pentru licitații, rămân protejate. Guvernul preferă cifre curate în rapoarte, chiar dacă în realitate omoară șansele de redresare.
BĂNCILE REFUZĂ IMM-URILE, DAR GUVERNUL LE OBLIGĂ LA CONTURI
Obligația de a deține cont bancar este impusă tuturor firmelor, deși băncile refuză constant clienții mici. IMM-urile se trezesc prinse într-o fundătură legală, în timp ce corporațiile și firmele recomandate politic au acces fără probleme. Este încă un exemplu de lege croită împotriva celor vulnerabili și în favoarea celor mari.
POS OBLIGATORIU – CADOU PENTRU BĂNCI, POVARĂ PENTRU ANTREPRENORI
Eliminarea pragului de 50.000 lei cash și obligativitatea POS pentru toți comercianții transferă resurse uriașe către bănci. Micii antreprenori plătesc comisioane care le mănâncă profiturile, în timp ce băncile raportează câștiguri record. În alte țări, astfel de măsuri au fost echilibrate de reglementări în favoarea IMM-urilor. În România, Guvernul a ales să servească sistemul bancar.
LICITAȚIILE ELECTRONICE ANAF – JAF DIGITALIZAT AL IMM-URILOR
Activele firmelor executate silit vor fi vândute pe platforme online. În teorie, transparență. În practică, transfer de active către clienții politici ai PSD și PNL. SRI veghează, dar nu intervine, iar IMM-urile se prăbușesc. Este o schemă de jefuire digitalizată, în care munca antreprenorilor cinstiți ajunge pe mâna rețelelor de putere.
CAPITAL SOCIAL CRESCUT – ZID ÎMPOTRIVA STARTUP-URILOR
Ridicarea capitalului social minim la 500, 5.000 și 90.000 lei nu este reformă, ci barieră. În Estonia deschizi firmă cu 1 euro. În România, Guvernul PSD–PNL ridică ziduri. Mesajul e clar: startup-urile nu sunt dorite, doar companiile mari, dependente de contracte publice și fidele politic, au loc pe piață.
BISERICA ORTODOXĂ ȘI MAGISTRAȚII – PROTEJAȚII ETERNI AI BUGETULUI
În timp ce mediul privat este strivit, Biserica Ortodoxă primește anual peste un miliard de lei, iar magistrații pensii speciale nesimțite. Aceste privilegii rămân intacte, neatins de „reformă”. Statul lovește în antreprenori, dar hrănește elitele care îi asigură sprijinul. Este imaginea unui sistem care preferă să sacrifice inițiativa și să mențină privilegiile.