Ei sunt beneficiarii Programului Național „Masă Sănătoasă”, care oferă un stimulent alimentar pentru prezența la ore. De asemenea, alți 100.000 de elevi vor avea parte de același avantaj prin Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar:
„Guvernul a aprobat repartizarea pe unități sau subdiviziuni administrativ-teritoriale și pe unități de învățământ a sumei prevăzute în bugetul de stat pe anul 2024, pentru finanțarea Programului Național «Masă Sănătoasă». Astfel, facem pași importanți pentru asigurarea echității și pentru reducerea abandonului școlar”, a declarat Ligia Deca, ministra Educației.
Pe cercetași e greu să-i prinzi la unitate, pentru o discuție. Sunt mai mult plecați pe teren. Dar merită efortul, pentru că sunt militari cu pasiune, care iubesc ceea ce fac.
Când am vizitat Compania 206 Cercetare, subunitate din compunerea Brigăzii 2 Vânători de Munte Sarmizegetusa, militarii desfășurau un exercițiu în teren, lângă poligonul Măgurele. Fiind început de an și având foarte mulți oameni noi, ne-am folosit de oportunitatea asta pentru a încerca să legăm sau să întărim legăturile dintre comandați de grupe și subordonați. Și să vedem fiecare cât știe, explică locotenent Cozmin Cazac comandant pluton cercetare, la Compania 206 Cercetare.
A trebuit să îi aștept să se întoarcă pentru a avea cu cine sta de vorbă. Și bine am făcut. Am avut ocazia să cunosc un subofițer care este de 20 de ani în structură și o mamă singură care și-a început cariera militară la 30 de ani.
Plutonierul Claudiu Marian Amariei, comandant grupă cercetare la Compania 206 Cercetare, este de 20 de ani în aceeași structură. A venit în 2004, caporal, iar în 2016 a trecut în corpul subofițerilor. Făcusem armata ca militar în termen și mi-a plăcut. La 20 de ani, când am intrat în sistem, se făcea trecerea de la militar în termen la militar angajat. A fost un pic cam greu. Cadrele militare încă ne asociau cu militarii în termen. Apoi, ușor-ușor, am devenit colegi.
În 2016, a trecut în rezervă și după aceea a fost activat, ca subofițer. Așa a fost procedura. Ca subofițer e altfel, mai multă responsabilitate și trebuie să avem grijă și de oamenii de sub noi. Ca salarizare nu e diferență mare. Deci dacă stăm numai pentru bani, nu, n-avem o satisfacție. Printre colegi, schimbarea nu s-a simțit. Noi, la cercetare, suntem colegi. Doar că unii avem alte responsabilități sau alte obligații.
La cercetași, trebuie să gândim. Și libertatea care ni se oferă în câmpul tactic mi-a plăcut.
În instruirea celor tineri, subofițerul încearcă să le insufle în primul rând pasiunea. Spune că asta este ceea ce l-a ținut aici 20 de ani. Încerc să le insuflu pasiunea pentru armă, pentru specialitate, pentru munte, că dacă n-ai pasiune pentru munte la vânătorii de munte, e mai greu. Apoi, din experiența pe care am acumulat-o, încerc să-i învăț și pe ei cum să poată să treacă peste momentele mai dificile de la instrucție.
Militarul are două misiuni în Afganistan, în 2008 și 2010, pe funcția de cercetaș. Am învățat că e important să ții aproape de cel de lângă tine, să ai grijă de el, ca și el, la rândul lui, să aibă grijă de tine. Doar împreună putem reuși să ne îndeplinim misiunile. Singuri, niciodată! Au fost și evenimente neplăcute. În 2010, a pierdut doi colegi. Dar dacă mâine ar pleca colegii în misiune, ar merge și el. Fără să stea pe gânduri. Dacă noi ne antrenăm împreună, când e momentul să plecăm, nu pot să zic eu nu merg. E o chestie de echipă, de grup. Nu pot să-i las la greu.
Cercetașii au câte șapte-opt tabere pe an și devine din ce în ce mai greu, odată ce înaintezi în vârstă. Ai mai multe responsabilități acasă, familie, copii. După 10-15 ani, lipsa ta devine obișnuință pentru familie. Acum e mai greu cu cel mic, că nu prea înțelege, dar ușor, ușor, îi explic și lui că tati trebuie să plece. El numără nopțile, așa știe când mă întorc.
Soldatul Corina Alexandra Calița, cercetaș la Compania 206 Cercetare, a început instrucția anul trecut, la 1 noiembrie și de la 15 ianuarie a devenit soldat gradat profesionist în cadrul companiei. Să vin în armată a fost visul meu. Prima dată nu am știut ce aleg, dar îmi place la cercetași. Nu este greu, nu este nici ușor. Este undeva la jumătate. Sunt lucruri noi de învățat. Multe.
Are 30 de ani și o fetiță de 11 ani pe care o crește singură. Am vrut să fiu un exemplu pentru ea și pentru familia mea, care mă susține necondiționat. În perioada de instruire, fata a stat la părinți, în Buzău. Acum, Corina merge în weekend acasă, dar urmează să își aducă fata în Brașov și să stea împreună în chirie.
Femeile, în general, fug de cariera militară, pentru că au impresia că e o lume a bărbaților. Dar vreau să transmit fetelor să vină cu curaj, pentru că lucrurile nu stau chiar așa.
În companie sunt opt SGP, două femei și restul bărbați. Și colectivul de aici m-a făcut să rămân. Nu mă așteptam să fie atât de închegat. Lucrăm într-un mediu mai bărbătos. Dar m-am integrat foarte bine, suntem foarte uniți, ne ajută, ne sfătuiesc, nu mă așteptam și chiar apreciez.
Planul ei este să ia totul pas cu pas. Să învețe și să ajungă la nivelul colegilor ei. Nu vrea să treacă în rândul subofițeri, pentru că ar trebui să o ia de la capăt cu școlarizarea și n-ar vrea să mai stea departe de copil. Consider că, la vârsta mea și fiindcă am un copil, ar trebui să mă opresc aici. Las celor mai tineri această oportunitate de a urma un curs de subofițeri. (A. Crisan).
Deputatul PNL de diaspora, Valentin Făgărăşian, consideră că decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din data de 22 februarie 2024 în cauza C-491/21 reprezintă cel mai puternic argument pentru adoptarea proiectului legislativ pe care acesta l-a depus în urmă cu 3 ani şi care nu este luat nici acum în dezbaterea plenului Camerei Deputaţilor:
”Primul proiect legislativ pe care l-am depus în Parlament în urmă cu trei ani a fost tocmai acesta, prin care solicitam abrogarea alin.(6) al art.34 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate şi instituirea posibilităţii de a-şi păstra cartea de identitate naţională, pentru cetăţenii români care şi-au stabilit domiciliul în străinătate. Am participat la zeci de întâlniri şi dezbateri în care reprezentanţi ai autorităţilor executive au încercat să-mi explice că nu se poate şi că aşa este bine, în condiţiile în care numai statul român retrage cartea de identitate cetăţeanului român care-şi stabileşte domiciliul într-un stat al Uniunii Europene. N-am înţeles opoziţia unora faţă de acest demers corect, care ar fi rezolvat problemele a sute de mii de români şi nu i-ar fi privat pe aceştia de unele drepturi fundamentale!Vineri, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a hotărât fără echivoc, în cauza C-491/21, că refuzul de a elibera o carte de identitate pentru singurul motiv că persoana în cauză nu are domiciliul în România constituie o restrângere a dreptului la liberă circulaţie şi şedere în cadrul Uniunii în privinţa resortisanţilor români domiciliaţi într-un alt stat membru şi că legislaţia română stabileşte o diferenţă de tratament între cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi cetăţenii români cu domiciliul în România. După această decizie, îmi exprim speranţa că proiectul depus de mine, PL-x nr. 274/2021 – Proiect de Lege pentru abrogarea alin.(6) al art.34 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate să fie adoptat în regim de urgenţă.”
Nesimțirea clanului care tine captiv Ploiestiul a ajuns la apogeu zilele acestea. Doi cunoscuți jurnalisti prahoveni, Harry Stefan de la Necenzuratph si Victor Preda de la Actualitatea Prahoveană, au fost agresați de interlopul Fernando Scoruș chiar pe holurile Primăriei Ploiesti.
Ca ziaristii să mai fie înjurați se mai întâmplă, dar să fie agresați chiar pe holurile unei instituții publice de…un simplu cetățean, nu prea. Mai mult, unicul primar ANDREI VOLOSEVICI a aflat imediat despre incident si le-a zis celor doi colegi de breaslă…că „ați mai exagerat si voi”! Adică seful Ploiestiului apără un golan si intoarce spatele presei. Cam ca în comunism, am putea spune! Problema apare din faptul că Scoruș nu este un simplu ploieștean. Este tatăl consilierului personal al primarului, Patrick Scoruș, consilier teleportat metodist la CSM Ploiesti. Si asta nu e nimic: Patrick apare si pe locul 10 al listei de priorități pentru locuințe repartizate de primărie!
Ce spun jurnalistii agresați
„Am văzut că cetăţeanul prezent la şedinţă l-a jignit pe colegul Hary Ştefan şi s-a îndreptat ameninţător spre acesta. Împreună cu un poliţist local şi cu consilierul Valentin Marcu am reuşit să îi ţinem pe cei doi la distanţă, în timp ce înjurăturile şi ameninţările domnului Scoruş la adresa jurnalistului continuau. Domnul Scoruş a fost scos din sală şi părea că lucrurile s-au calmat. Am ieşit pe hol, acolo unde am fost abordat cu „băi, observatorule”. I-am spus, pe cel mai politicos ton, că nu lucrez la Observatorul Prahovean, că nu cunoaştem şi nu îi permit să-mi vorbească cu „băi”. „Ai scris despre mine”. „Nu am scris niciodată despre dumneavoastră, nu vă cunosc, nu ne tutuim”. A început să mă înjure şi a venit ameninţător spre mine. Între noi s-a interpus un poliţist local, care l-a împins pe domnul Scoruş în lift în timp ce eram ţinta unui potop de înjurături şi ameninţări. Totul s-a petrecut în prezenţa unui grup de consilieri locali şi angajaţi ai Primăriei Ploieşti”, povesteşte Victor Preda, redactor-şef Actualitatea Prahoveană.
„Ulterior i-am spus primarului Andrei Volosevici ceea ce s-a întâmplat. Acesta nu a părut surprins sau revoltat, mai degrabă a încercat să spună că responsabilitatea asigurării ordinii aparţine preşedintelui de şedinţă şi că şi jurnaliştii denaturează realitatea”, a adăugat Victor Preda.
Politicienii sar în apărarea jurnalistilor
Oamenii politici cu capul pe umeri au reacționat imediat condamnând incidentul si acuzându-l pe Volosevici.
„Sunt oripilata de ceea ce s-a întâmplat ieri în Consiliul Local, dar nu surprinsă!
Am atras atenția, de nenumărate ori, asupra derapajelor de comportament ale primarului la adresa oamenilor simpli, a angajaților din primărie, a consilierilor locali. Am spus ca nu trebuie să tăcem pentru ca astfel de comportamente se vor multiplica și agrava.
Am primit, la rândul meu, amenințări repetate!
Acum a venit rândul jurnaliștilor să fie victimele camarilei primarului, a celui care aproape din prima zi de mandat a abandonat ploieștenii și s-a lăsat în brațele unor grupuri de interese de tip mafiot care au căpușat primăria Ploiești! Rezultatul a fost ca în Ploiești nu s-a realizat nimic!
Acum, când aceste grupuri constientizeaza ca e foarte greu să își tina în fotoliul de primar marioneta, comportamentul pe care îl adoptă este din ce în ce mai agresiv!
E momentul ca instituțiile statului să intervină!”, a scris senatorul PNL Roberta ANASTASE, pe pagina sa de Facebook.
Si USR Prahova a luat atitudine:
USR Prahova condamnă ferm agresiunea asupra jurnaliștilor petrecută miercuri dup