AFM demonstrează că principiul non-contradicției poate fi suspendat în administrația publică românească, plătind 120.000 lei cu garanție Trustee Capital în timp ce o declară falsă după ce a pierdut patru procese consecutive.
GARANȚIA SCHRÖDINGER ÎN ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU
Administrația Fondului pentru Mediu a creat un paradox care sfidează logica fundamentală. Pe 3 iunie 2025, instituția condusă de președintele Florin Bănică a efectuat o plată de 120.000 lei către SC Teleson SRL bazată pe o garanție emisă de Trustee Capital Management IFN, în timp ce menține activ un dosar penal împotriva aceleiași instituții financiare pentru presupuse fraude cu garanții în valoare de 180 milioane lei. Această situație creează o contradicție logică în care același instrument financiar este considerat simultan valid pentru plăți și fraudulos pentru urmărire penală.
Aspectul cu adevărat șocant este că această plângere penală a fost reconsolidată după ce Trustee Capital câștigase patru procese consecutive împotriva AFM și BNR. Curtea de Apel București a validat în mod repetat legalitatea garanțiilor Trustee Capital – pe 13 decembrie 2024 suspendând adresa BNR, pe 23 decembrie suspendând prevederea discriminatorie din ordinul ministerului, pe 12 martie 2025 suspendând integral art. 15 din Ordinul 2045/2024, și pe 15 aprilie 2025 anulând definitiv prevederile discriminatorii.
Reconsolidarea plângerii penale împotriva Trustee Capital a fost realizată de Florin Bănică la câteva săptămâni după preluarea mandatului de la fostul președinte Laurențiu Neculaescu, ignorând deliberat decizii judecătorești. Vicepreședintele Adrian Corbu, finul cuplului Pandele-Firea care a servit și sub conducerea lui Neculaescu, a coordonat personal updatarea dosarului fabricat inițial de echipa Neculaescu-Dan Suciu-Adrian Corbu. Această decizie demonstrează nu doar că evaluarea instrumentelor financiare la AFM nu se bazează pe criterii tehnice consistente, ci că funcționarii publici comit fals intelectual prin omiterea cu rea credință a informațiilor relevante – cele patru hotărâri judecătorești favorabile Trustee Capital.
ETICA DUBLULUI STANDARD DUPĂ ÎNFRÂNGEREA ÎN INSTANȚĂ
Problema etică fundamentală constă în tratamentul discriminatoriu aplicat diferitelor categorii de creditori, amplificat de faptul că acest tratament persistă după clarificarea juridică. Societatea care a primit plata pe 3 iunie a exercitat presiune juridică directă prin amenințarea cu acțiuni împotriva funcționarilor AFM, activând un mecanism de plată preferențială. Între timp, sute de instalatori eliminați din programe după ce programaseră deja lucrările cu beneficiarii și investiseră în echipamente și personal specializat rămân cu prejudicii necompensate, deși foloseau aceleași garanții validate de instanțe.
Dan Suciu de la BNR a contribuit la această distorsiune etică prin emiterea adresei nr. XIV/3952/24.10.2024 pentru blocarea garanțiilor Trustee Capital, adresă suspendată ulterior de Curtea de Apel București. Continuarea emiterii de adrese similare de către Dan Suciu chiar după suspendarea lor judiciară demonstrează că instituțiile publice pot opera pe principii etice selective, unde respectarea legii devine opțională când interferează cu interesele sistemului. Mai grav, această continuare după pierderea proceselor constituie fals intelectual prin atestarea unor fapte despre care instanțele au stabilit că nu corespund adevărului.
RESPONSABILITATEA PENTRU FALS INTELECTUAL ÎN REȚEAUA NECULAESCU-BĂNICĂ-CORBU
Sistemul creat de fostul președinte interlop Laurențiu Neculaescu și perpetuat de Florin Bănică permite diluarea responsabilității morale și penale între multiple persoane și departamente. Toți cei implicați în menținerea plângerii penale după cele patru înfrângeri în instanță – de la Bănică și Corbu până la membrii comisiei de evaluare – participă la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prin omiterea deliberată a informațiilor care ar duce la concluzii diferite și inducerea în eroare a organelor de cercetare penală.
Aura Anca Roxana Cristea gestionează șantajul primarilor la nivel național, Ginela Loredana Moldoveanu intimidează angajații pentru a menține tăcerea, iar cuplul Dobre coordonează eliminările selective și plângerile penale fabricate. Fiecare participant execută doar o parte din procesul general, dar toți sunt conștienți că acționează contrar hotărârilor judecătorești definitive, transformându-i în coautori la fals intelectual.
CUNOAȘTEREA INSTRUMENTALIZATĂ DUPĂ PIERDEREA PROCESELOR
Contradicția dintre plata efectuată și plângerea penală menținută demonstrează că în sistemul AFM cunoașterea despre realitatea juridică – confirmată de patru ori de instanțe – este subordonată nevoilor de putere ale momentului. AFM știe că garanțiile Trustee Capital sunt valide – instanțele au confirmat-o repetat și ei înșiși efectuează plăți pe baza lor. BNR știe că adresele sale discriminatorii sunt ilegale – instanțele le-au suspendat. Această cunoaștere confirmată juridic este însă ignorată selectiv pentru a menține instrumentele de control asupra pieței.
Trecerea de la o simplă adresă neasumată la comiterea infracțiunii de fals intelectual prin menținerea plângerii penale după patru înfrângeri consecutive demonstrează escaladarea gravă a comportamentului infracțional. Prejudiciul fictiv de 180 milioane lei invocat în dosarul penal devine „real” nu prin corespondența cu faptele, ci prin repetarea sa în documente oficiale care omit deliberat mențiunea celor patru procese pierdute.
ABUZUL NORMALIZAT CA RĂZBUNARE PENTRU ÎNFRÂNGERI
Când aceeași instituție plătește pe baza unui instrument validat de instanțe pe care îl declară fraudulos în dosare penale, asistăm la normalizarea răzbunării instituționale ca metodă de guvernare. Reconsolidarea plângerii penale după patru înfrângeri consecutive nu poate fi interpretată decât ca o demonstrație de forță: „chiar dacă pierdem în instanță, tot vă putem distruge prin hărțuire penală”.
Această demonstrație de putere prin corupție funcționează prin destabilizarea așteptărilor raționale ale cetățenilor, care nu mai pot dezvolta strategii coerente de interacțiune cu statul când victoria în instanță nu garantează respectarea drepturilor. Transformarea victoriilor juridice în motive de intensificare a hărțuirii demonstrează că ne aflăm în fața unui comportament mafiot, nu administrativ.
CORUPȚIA ABSOLUTĂ DIN INSTITUȚIILE STATULUI
Cazul Trustee Capital relevă o formă de corupție care transcende simpla venalitate – este corupția ontologică în care instituțiile publice își rezervă dreptul de a redefini realitatea după bunul plac, chiar și după ce instanțele au stabilit adevărul juridic. Această capacitate de a menține simultan poziții contradictorii după patru înfrângeri consecutive în instanță nu mai este eroare administrativă, ci fals intelectual deliberat și abuz în serviciu.
Faptul că aceeași instituție efectuează plăți în baza garanțiilor Trustee Capital dovedește că funcționarii cunosc validitatea acestor instrumente. Menținerea plângerii penale în aceste condiții transformă AFM dintr-o instituție publică într-un instrument de răzbunare privată. Când victoriile în instanță devin motive pentru intensificarea hărțuirii, filozofia statului de drept este înlocuită cu filozofia mafiotă a bugetarilor corupți.
Această flexibilitate ontologică – capacitatea de a declara simultan A și non-A despre aceeași realitate – poate părea avantajoasă pentru cei care o practică pe termen scurt. Dar prețul pe termen lung este transformarea statului într-un actor irațional care își distruge propria legitimitate prin corupție epistemologică. Când cetățenii nu mai pot distinge între adevăr și fals în declarațiile instituțiilor publice, când victoriile juridice sunt transformate în înfrângeri practice, fundamentul rațional al societății se erodează ireversibil.
Plata de 120.000 lei în baza garanției Trustee Capital nu este doar dovada unei contradicții administrative – este dovada că funcționarii publici români au trecut de la incompetență la criminalitate organizată, folosind instrumentele statului pentru a comite fals intelectual și abuz în serviciu împotriva celor care îndrăznesc să câștige în instanță. Aceasta este lecția finală a paradoxului Trustee Capital: în România, a avea dreptate în instanță poate fi mai periculos decât a greși.