Prăbușirea AFM pe 18 iunie 2025 oferă o perspectivă tehnică asupra modului în care o instituție cu buget echivalent cu 4-5% din PIB poate fi devalizată sistematic prin mecanisme administrative aparent legale. Analiza ingineriei financiare implementate de Laurențiu Neculaescu și perfecționată de succesorii săi revelă o sofisticare remarcabilă în tehnicile de deturnare a resurselor publice.
MECANISMUL PRIMAR: RECLASIFICAREA BUGETARĂ MASCATĂ
Neculaescu a dezvoltat un sistem prin care proiectele naționale erau reclasificate ca „investiții prioritare locale” pentru județul Dâmbovița, evitând astfel procedurile parlamentare normale pentru transferuri bugetare de această magnitudine. Procesul tehnic implica crearea unei categorii administrative hibride care părea să respecte legea dar permite discreție totală în alocarea fondurilor.
Florin Bănică și Adrian Corbu au moștenit acest mecanism și l-au rafinat prin introducerea unor „criterii tehnice de urgență” care justificau transferul fondurilor rămase către bugetul central pentru „stabilizarea financiară până la formarea noului guvern”. Această inovație tehnică a transformat deturnarea în „necesitate administrativă”.
SISTEMUL SECUNDAR: MULTIPLICAREA FICTIVĂ A GARANȚIILOR
Comisia de evaluare condusă de Pătru Mihai cu Laura Dobre a implementat un mecanism prin care se acceptau garanții fictive de 100 milioane euro de la entități care nu aveau capital real pentru acoperirea lor. Inovația tehnică consta în tratarea acestor garanții ca fiind „echivalente” cu cele reale pentru scopurile administrative, creând o piață artificială controlată complet de sistem.
Paralel, Mălin Ionuț Paicu coordona respingerea garanțiilor emise de instituții financiare cu capital real și supraveghere externă, forțând instalatorii să depună contragaranții în numerar de 200.000 lei care dispăreau în circuitul intern al AFM. Acest mecanism genera lichidități imediate fără să apară în raportările oficiale.
MODULUL DE CONTROL: TERORIZAREA PRIN PROCEDURI ADMINISTRATIVE
Cuplul Aurelian și Laura Dobre a creat un mecanism automatizat prin care instalatorii care refuzau să intre în sistem erau eliminați prin „nereguli procedurale”. Laura respingea dosarele din comisie, Aurelian declanșa controalele și plângerile penale, iar Paicu semna documentele care legitimau aceste acțiuni.
Inovația tehnică consta în sincronizarea perfectă între componentele sistemului – fiecare nivel administrativ opera independent dar într-o secvență predictibilă care elimina orice posibilitate de contestare eficientă din interior.
VICTORIA TRUSTEE ȘI VULNERABILITATEA SISTEMULUI
A cincea victorie a Trustee Capital Management IFN din 18 iunie 2025 în dosarul 3444/2/2025, obținută prin avocatul Radu Negru, a expus vulnerabilitatea fundamentală a sistemului – dependența sa de opacitate pentru funcționare. Când instanțele au forțat transparența prin analizarea documentelor și procedurilor, întregul mecanism s-a prăbușit.
Dan Suciu de la BNR și Iuliana Feclistov de la ANAP au încercat să repare această vulnerabilitate prin extinderea sistemului la nivel inter-instituțional, dar această extensie a creat și mai multe puncte de eșec când presiunea juridică a fost aplicată simultan pe multiple fronturi.
CAZUL TELESON ȘI MECANISMUL DE URGENȚĂ
Plata de 120.000 lei către Teleson în două ore demonstrează că AFM dispune de un „mecanism de urgență” care poate fi activat când funcționarii sunt amenințați personal cu consecințe juridice. Acest mecanism confirmă că toate barierele administrative normale sunt artificiale și pot fi eliminate instant când motivația este suficientă.
Analiza tehnică a acestui caz arată că sistemul păstrează mereu o rezervă de lichidități pentru situații de criză, dar accesul la aceste rezerve este controlat strict de evaluarea riscului personal pentru funcționarii responsabili, nu de criterii administrative obiective.
PUNCTELE DE EȘEC ȘI PROGNOZA TEHNICĂ
Kelemen Hunor, prin propunerea de suspendare definitivă pentru acoperirea găurii de 20 miliarde RON, confirmă că sistemul a atins punctul de eșec total unde nu mai poate fi menținut nici măcar prin mușamalizare. Din perspectivă tehnică, aceasta înseamnă că mecanismele de extracție au depășit capacitatea de regenerare a resurselor, ducând la prăbușirea inevitabilă.
Analiza predictivă sugerează că orice încercare de restaurare a sistemului fără schimbarea fundamentală a mecanismelor de control va duce la același rezultat în 2-3 ani. Vulnerabilitatea la presiunea juridică externă rămâne critica și nu poate fi eliminată fără reformarea completă a arhitecturii administrative. Din perspectivă pur tehnică, AFM a devenit un studiu de caz perfect pentru modul în care ingineria administrativă poate fi folosită pentru transformarea unei instituții publice într-un instrument privat de extragere a resurselor, dar și pentru modul în care această transformare conține propriile sale limite și puncte de eșec.