Occidentul și Perplexitatea sa în fața Scrutinului Rusesc
Într-o lume în care liderii occidentali își etalează zâmbetele liniștitoare, scrutinul recent din Rusia a generat un val de perplexitate. În ciuda promisiunilor de neschimbare a politicii externe a Moscovei și a asigurărilor că reformele vor continua, întrebarea rămâne: Ce se întâmplă cu ei? Sunt ei orbi în fața realităților politice, așa cum au fost acum jumătate de secol, când stalinismul și-a întins tentaculele în Est? Sau, conștienți de consecințele grave ale victoriei comuniste la Moscova, își ascund neliniștea pentru a evita panică?
Nonșalanța Occidentală și Realitatea Rusă
Indiferent de motive, nonșalanța occidentală pare lipsită de temei. În ciuda optimismului lor, realitatea rusă este una specifică. Președintele este adevăratul stăpân al imensității continentale de la Răsărit, nu Parlamentul. Rusia, deși pe cale de a intra în Consiliul Europei, nu este o țară democratică. Puterea reală este în mâinile președintelui, așa cum a fost și pe vremea țarului și a prim-secretarului. În acest context, occidentalii raționează că politica externă a Rusiei nu se va schimba atâta timp cât Boris Elțîn rămâne la Kremlin. Dar această logică se supune doar realității de pe hârtie, nu celei a vieții.
Logica Vieții și Schimbarea Politicii Externe a Rusiei
Conform logicii vieții, politica externă a Rusiei se va schimba după victoria comuniștilor în alegeri. Nu pentru că oamenii lui Ghenbdi Ziuganov și ai lui Jirinovski din Dumă își vor spune cuvântul în această politică, ci pentru că însuși Boris Elțîn, de bunăvoie și nesilit de nimeni, va proceda la mutații radicale în atitudinea sa față de Occident. În judecarea victoriei comuniștilor, trebuie să luăm în considerare faptul că pe locul doi, adică tot pe un loc fruntaș, se află și naționaliștii lui Jirinovski.
Naționalismul și Nostalgia după Fostul Imperiu
În acest context, este important să privim cu atenție programul cu care Partidul Comunist a câștigat alegerile. Pe lângă promisiunile de stânga, acest partid a învins și prin făgăduielile vizând revenirea Rusiei la măreția internațională deținută cândva de Uniunea Sovietică. În aceste condiții, este evident că în balanța victoriei comuniștilor a cântărit enorm și nostalgia după fostul imperiu. Nu atât nostalgia după hotarele fostei URSS, cât mai ales nostalgia după rolul jucat de țara lui Stalin și Brejnev pe scena europeană și mondială.
Orgoliul Imperial și Victoria Comuniștilor
Putem spune, așadar, că victoria comuniștilor în alegerile din Rusia și-a avut punctul de plecare nu atât în mizeria și haosul provocate de simulacrele de reformă și democrație, cât mai ales în rănirea profundă a orgoliului imperial tipic rusesc. Acest orgoliu, inoculat rușilor de-a lungul secolelor și evident la toți marii scriitori ruși de la Gogol până la Soljenițîn, a căpătat proporții incomensurabile în legendara perioadă a Uniunii Sovietice.
Sursa: Top Secret Craiova