Ironia și sarcasmul: Armele ascunse ale violenței psihologice
În lumea intelectualilor, ironia și sarcasmul devin arme subtile, dar la fel de dăunătoare ca și violența fizică. Acestea sunt instrumente ale violenței psihologice, folosite pentru a răni și a umili, pentru a eroda stima de sine a celor din jur. Când aceste arme sunt folosite de către prieteni sau familie, rănile sunt adânci și durerea este amplificată.
Agresivitatea versus violența: O linie fină
Agresivitatea este o trăsătură umană universală, necesară pentru supraviețuire. Este o formă de combativitate, o atitudine de a te apăra atunci când ești rănit sau de a-ți susține punctul de vedere. Însă, când aceasta devine violență, se transformă într-un act de a face rău cuiva. Violența, în toate formele sale, are un rezultat negativ și un efect dăunător.
Pericolul pasivității: O altă formă de violență
La polul opus agresivității se află pasivitatea, o altă formă de comportament dăunător. Când ne înăbușim sentimentele și gândurile, când ne străduim să le facem pe plac tuturor, ne suprimăm trăirile și devenim frustrați și deprimați. Pasivitatea, în acest sens, poate fi la fel de dăunătoare ca și violența.
Franchețea sau violența mascată?
Franchețea este o noțiune complexă, adesea folosită ca scuză pentru a răni și a jigni. Persoanele care se mândresc cu „sinceritatea” lor, care susțin că spun „adevărul în față”, pot de fapt să practice o formă de violență invizibilă. Acestea pot fi persoane toxice, pervers narcisice, care folosesc „franchețea” ca o armă.
Identificarea oamenilor toxici: Sfaturile unui consilier pentru dezvoltare personală
Consilierul pentru dezvoltare personală, Codruța Iulia Bouleanu, ne oferă sfaturi despre cum să identificăm oamenii toxici din preajma noastră. Aceștia pot fi persoane care practică violența invizibilă, care folosesc ironia, sarcasmul sau „franchețea” pentru a răni și a umili. Identificarea acestor persoane este primul pas în protejarea stimei de sine și a bunăstării noastre psihologice.
Sursa: Realitatea.net