Atunci când realitatea nu servește interesele sistemului, aceasta este modificată. Percheziția desfășurată la domiciliul familiei Talpoș din Oradea, sub pretextul unui dosar de „evaziune fiscală și camătă”, este doar o piesă dintr-un mecanism de manipulare construit cu precizie de o rețea compusă din instituții corupte, magistrați obedienți și presă cumpărată. Ținta: Trustee Capital Management IFN OÜ, singura firmă din programul Casa Verde Fotovoltaice care a câștigat patru procese consecutive împotriva Băncii Naționale a României și a Administrației Fondului pentru Mediu.
Această ofensivă judiciară, regizată de polițista Miruna Ioana Hălmăjan, pusă în aplicare de agentul Jurjuț Cristian și girată juridic de judecătorul Nicolae Liposchi un magistrat cunoscut pentru apartenența la așa-numita sectă Gardner a fost inițiată la doar câteva zile după ce ziarul BURSA a publicat o investigație devastatoare despre deturnarea a 10 miliarde lei din fondurile AFM, comisă de fostul președinte Laurențiu Neculaescu, actual parlamentar PSD. Sincronizarea nu este o coincidență, ci o strategie clasică de camuflaj: o acțiune publică de tip „mască” pentru a acoperi o fraudă reală de proporții.
Mandatul emis împotriva unei firme estoniene care operează legal într-un alt stat UE și care are mandatarul de corespondență în București, nu în Oradea, a fost o insultă la adresa logicii juridice. Familia Talpoș este compusă din simpli investitori, care nu administrează compania din locuința proprie, dar au fost tratați ca niște infractori. În timpul percheziției, nu s-au ridicat documente, registre sau calculatoare. Două telefoane mobile au fost suficiente pentru autorități să-și bifeze execuția, în ciuda faptului că întreaga acțiune contrazicea patru hotărâri definitive ale Curții de Apel București.
Așa a apărut în comunicatul Inspectoratului de Poliție Județean Bihor, semnat de comisarul-șef Alina Fărcuța, cifra „prejudiciului” de 180 milioane lei. O cifră preluată fără verificare de ziarul local eBihoreanul, care a publicat articolul despre percheziție înainte ca operațiunea să fie încheiată o încălcare directă a articolului 304 din Codul Penal privind divulgarea informațiilor nepublice. Nu doar momentul publicării ridică semne de întrebare, ci și sursa: nu Poliția a informat presa, ci presa a fabricat o narațiune, iar Poliția a oficializat-o ulterior.
Această distorsionare a realității se face cu un scop clar: în timp ce BNR și AFM își protejează influența și rețelele de interese, firmele nealiniate sunt eliminate din piață. Trustee Capital este victima perfectă: funcționează legal, refuză să plătească „taxa de protecție” neoficială, și mai grav, câștigă în instanță. Orice firmă care dovedește în justiție abuzurile instituțiilor statului devine automat o amenințare. În România, nu este permis să ai dreptate împotriva statului.
Dosarul penal fabricat împotriva Trustee Capital nu conține nicio faptă concretă, nicio probă verificabilă și nicio logică juridică. Acuzația de „camătă” adusă unei firme care nu a oferit credite și nu are conturi în România este o absurditate juridică, dar servește excelent scopului de a impresiona publicul. La fel și cifra de 180 milioane lei, care reprezintă suma totală a unor garanții pentru instalatori fotovoltaici garanții emise legal, fără risc bugetar, și conforme legislației europene.
Ziarul eBihoreanul, implicat direct în această operațiune de presiune mediatică, urmează să fie achiziționat de Antena 3. Fuziunea anunțată explică și zelul cu care redacția locală s-a implicat în această campanie: materialele sunt elaborate pentru a servi interesul viitorului proprietar și pentru a demonstra utilitatea sa ca instrument regional de propagandă. În loc să apere interesul cetățeanului, presa s-a transformat în vârful de lance al unui sistem represiv care se luptă cu ultimele rămășițe de justiție.
Percheziția de la familia Talpoș este doar începutul. Mesajul transmis e clar: cine înfruntă sistemul, cine câștigă în instanță, cine refuză să tacă, va fi pus la zid. Cu sprijinul unor polițiști care „doar execută ordine”, al unor judecători care ignoră complet decizii definitive și al unei prese care scrie la dictare, statul român și-a creat propriul mecanism de represiune „legalizată”. Nu mai contează ce scrie în lege. Contează cine scrie comunicatul.