Calendarul în care bunicile ucrainene spun „Mulțumesc!”

Calendarul în care bunicile ucrainene spun „Mulțumesc!”

Calendarul in care bunicile ucrainene spun Multumesc

Calendarul Bunicilor: O Poveste de Recunoștință din Inima Ucrainei

Într-o lume marcată de tumultul războiului, 12 bunici din Ucraina, refugiate la Iași, au găsit o modalitate inedită de a-și exprima recunoștința. Aflat la Centrul de Asistență Umanitară și Socială pentru Refugiați, acest grup de femei a participat la un proiect care le-a permis să își redescopere valoarea personală, chiar și în cele mai întunecate momente.

Un Calendar cu O Poveste

Calendarul pe 2026, creat de aceste doamne, nu este doar un simplu obiect de decor. Este o mărturie a forței și a spiritului uman, un simbol al speranței și al solidarității. Fiecare pagină reflectă nu doar ridurile și grijile săpate pe fețele lor, ci și dorința de a fi văzute, de a fi auzite. În spatele fiecărei imagini se află o poveste, o viață marcată de pierdere, dar și de dorința de a continua.

Un Exercițiu de Autoevaluare

Coordonatoarea Mihaela Munteanu a subliniat importanța acestui proiect, care a fost inițiat de femeile care frecventează Clubul Doamnelor Ucrainene. Acest spațiu de socializare a devenit un refugiu, un loc unde pot discuta despre temerile și speranțele lor. Fiecare bunică a fost invitată să scrie pe o foaie ce admiră la ea însăși, dar surprinzător, multe dintre ele au lăsat foile goale. Aceasta tăcere strigătoare vorbește despre pierderea identității și a valorii personale, un ecou al suferinței trăite în urma conflictului.

Reflecții asupra Pierderii

Foaia albă devine un simbol al disperării, un semn că aceste femei s-au pierdut atât de mult încât nu mai pot găsi nimic demn de a fi scris. O doamnă de 78 de ani a împărtășit cum, pentru câteva zile, a simțit fericirea în România, doar pentru a fi zdrobită de vestea că nu a fost aleasă pentru un loc de muncă. Această cădere emoțională este un exemplu al fragilității umane în fața adversității.

Transformarea prin Artă

Proiectul a evoluat, iar bunicile au început să se simtă din nou frumoase. Cu ajutorul unor make-up artiști, ele au fost ajutate să își ascundă imperfecțiunile, să îmbrace haine donate care le-au redat un strop de demnitate. Calendarul a devenit astfel un instrument de reafirmare a valorii feminine, un mod de a arăta lumii că, în ciuda vârstei și a circumstanțelor, ele sunt încă importante.

Un Cadou pentru România

Ideea de a vinde calendarul a fost rapid înlocuită de dorința de a-l oferi ca un semn de mulțumire românilor care le-au sprijinit. Această decizie reflectă nu doar generozitatea acestor femei, ci și dorința de a construi punți între culturi, de a transforma suferința în recunoștință. Calendarul devine astfel un simbol al unității, un cadou din inimă pentru cei care le-au oferit adăpost și sprijin.

Un Mesaj de Speranță

Într-o lume plină de incertitudini, povestea acestor bunici din Ucraina ne amintește de puterea comunității și de importanța solidarității. Calendarul lor nu este doar o simplă colecție de imagini, ci o lecție despre cum, chiar și în cele mai dificile momente, putem găsi frumusețea și puterea de a merge mai departe. Este un apel la umanitate, un strigăt de recunoștință care răsună dincolo de granițe.

Sursa: RFI România

Sursa: www.rfi.fr/ro/rom%C3%A2nia/20250821-calendarul-%C3%AEn-care-bunicile-din-ucraina-refugiate-la-ia%C8%99i-spun-%E2%80%9Emul%C8%9Bumesc