„TACI ȘI RABDĂ”: O REALITATE ÎNFRICOȘĂTOARE PENTRU FEMEILE PROST PLĂTITE
Într-o lume în care mișcarea #MeToo a reușit să aducă la lumină abuzurile din mediile privilegiate, există un colț întunecat al societății care continuă să fie ignorat. Femeile de serviciu, secretarele și lucrătoarele din supermarketuri, victime ale violenței sexuale la locul de muncă, se confruntă cu o tăcere asurzitoare. „Ai nevoie de serviciu, așa că taci”, este mantra care le însoțește zi de zi.
O VOCE ÎN ÎNTUNERIC
Yasmina Tellal, o femeie care a îndurat ani de abuzuri, povestește despre un sistem al fricii instaurat de angajatori. „Ne sărutau în timpul pauzelor, ne atingeau și încercau să ne ofere bani pentru a dormi cu ei”, își amintește ea, cu o amărăciune care răsună în fiecare cuvânt. Această realitate nu este singulară; este un ecou al suferinței multor femei care, din lipsă de opțiuni, sunt obligate să îndure umilințe inimaginabile.
CAPCANA Sărăciei
„Când nu ai bani, ești prinsă în capcană, obligată să înduri și să taci”, afirmă Tellal, care a ajuns în Franța cu speranțe mari, dar a fost întâmpinată de o realitate brutală. Salariile mizere și condițiile de muncă inumane au transformat visul ei într-un coșmar. Diagnosticul de scleroză multiplă, pe care îl consideră rezultatul stresului și traumelor, este o dovadă a impactului devastator pe care abuzurile îl pot avea asupra sănătății mentale și fizice.
UN CICLU VICIOS
Marie, o altă victimă, a fost hărțuită și violată de un medic, dar a trăit în negare, spunându-și că „nu e mare lucru”. Această normalizare a abuzului este o realitate cruntă pentru multe femei care, în loc să fie sprijinite, se simt izolate și neînțelese. „Mi-am dat seama că, dacă nu vorbeam, eram practic complice la tot ce se întâmpla”, recunoaște ea, subliniind că tăcerea devine o formă de complicitate.
UN SISTEM ÎNDEFENSABIL
Femeile care îndrăznesc să vorbească se confruntă cu o luptă monumentală. „Cum pot să plătesc chiria sau să-mi hrănesc copiii?” este întrebarea care le bântuie, iar frica de a pierde locul de muncă le face să tacă. Hărțuirea sexuală este atât de normalizată încât multe nu reușesc să o numească astfel. Această tăcere este amplificată de condițiile financiare precare și de statutul de imigrant, care le face vulnerabile la abuzuri.
UN PROTEST ÎN TĂCERE
Protestele angajatelor din hoteluri, cum ar fi cele de la Ibis din Paris, au adus în prim-plan problemele cu care se confruntă femeile din sectorul serviciilor. Rachel Keke, una dintre protestatare, a dezvăluit că un client a agresat-o, dar a realizat că depunerea unei plângeri nu avea sens. „Clientul este mereu protejat”, spune ea, evidențiind o realitate dureroasă: abuzurile sunt adesea minimizate de conducere.
UN CICLU FĂRĂ SFÂRȘIT
Experții subliniază că, în ciuda mișcării #MeToo, foarte puține s-au schimbat în ultimii ani. Cazurile de abuz din industria hotelieră continuă să fie tratate cu indiferență, iar victimele se simt abandonate. „Camera de hotel reprezintă un loc periculos”, afirmă Maud Descamps, explicând că condițiile de muncă precare și subcontractarea personalului contribuie la perpetuarea abuzurilor.
CONCLUZIE
În fața acestor realități, este evident că mișcarea #MeToo nu a reușit să ajungă la toate colțurile societății. Femeile prost plătite, care îndură abuzuri și violență, rămân în umbră, iar povestea lor este rar auzită. Este timpul ca societatea să deschidă ochii și să asculte aceste voci, să recunoască suferința și să acționeze pentru a schimba această realitate inacceptabilă.
Sursa: France 24