Oglinda distorsionată a istoriei
Într-o lume în care amintirile sunt adesea distorsionate, Daniel Șandru, directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER), își ridică vocea împotriva glorificării unei perioade întunecate din istoria României. Această glorificare, susținută de Marius Lulea, vicepreședinte AUR, este o tentativă de a ascunde realitatea cruntă a anilor comunismului, o realitate marcată de foame, frig și frică.
Apologia unui regim criminal
Într-o emisiune televizată, Lulea a avut tupeul să laude regimul lui Nicolae Ceaușescu, numindu-l un „suveranist” care a construit hidrocentrale și apartamente. Această viziune idilică este o minciună flagrantă, o încercare de a rescrie istoria în favoarea unei nostalgii periculoase. Șandru subliniază că nu există un „comunism bun” și un „comunism rău”, ci doar o serie de falsuri istorice menite să manipuleze opinia publică.
Instrumentalizarea memoriei
Glorificarea comunismului a prins avânt imediat după Revoluția din 1989, iar acum a ajuns la un apogeu alarmant. Politologul atrage atenția asupra faptului că aceste declarații nu sunt doar ignoranță istorică, ci o sfidare a legii. Ordonanța 31 din 2002 interzice promovarea cultului persoanelor condamnate pentru crime împotriva umanității, iar Ceaușescu este un exemplu elocvent în acest sens.
Un apel la conștientizare
Șandru avertizează că astfel de declarații sunt menite să atragă un electorat nostalgic, care nu înțelege cu adevărat ororile comunismului. Această manipulare a memoriei colective este o strategie electorală periculoasă, care îmbină ideologii extremiste din trecut. Nostalgia pentru un „comunism bun” este alimentată de o legendă securistă, care a fost perpetuată de diverse medii și organizații.
Realitatea comunismului
În spatele betoanelor și al construcțiilor grandioase se află o istorie sumbră. Șandru aduce în discuție exterminarea a 15.000 de copii considerați „irecuperabili” și moartea a peste 10.000 de femei din cauza decretului lui Ceaușescu privind întreruperea sarcinilor. Aceste fapte sunt o parte integrantă a unei realități pe care Lulea și susținătorii săi aleg să o ignore.
Consecințele unei viziuni distorsionate
Fascinația pentru „betoane” și construcții monumentale nu poate ascunde crimele și abuzurile regimului comunist. Această viziune romantică asupra trecutului este nu doar o insultă adusă memoriei celor care au suferit, ci și o amenințare la adresa democrației contemporane. Lulea, prin declarațiile sale, nu face decât să perpetueze o minciună istorică, care riscă să afecteze generațiile viitoare.
Un apel la responsabilitate
În fața acestor provocări, este esențial ca societatea să rămână vigilentă și să nu permită ca istoria să fie rescrisă în favoarea unor interese politice. Daniel Șandru subliniază că astfel de declarații trebuie să aibă consecințe legale, iar cei care promovează cultul unor regimuri criminale trebuie să răspundă pentru faptele lor. Este timpul să ne asumăm trecutul și să ne educăm tineretul despre realitățile dure ale comunismului, pentru a preveni repetarea istoriei.
Sursa: RFI