În umbra fatalismului: Sadoveanu și Zodia Cancerului
În fiecare dimineață, mă trezesc din somnul adânc al ignoranței, cu Zodia Cancerului sau vremea Ducăi Vodă în mâini. În paginile lor, descopăr cu fiecare lectură nouă, geniul lui Sadoveanu, care își țese poveștile într-o mâhnire metafizică, atât de profundă și de tulburătoare. Zodia Cancerului este una dintre acele cărți ale lui Sadoveanu care te învăluie într-un voal de fatalism, un sentiment care te însoțește mult timp după ce ai închis cartea.
Marin Preda și scepticismul față de fatalismul lui Sadoveanu
Marin Preda, în Viața ca o pradă, a exprimat o oarecare nemulțumire față de această credință în fatalism care străbate cărțile lui Sadoveanu. El a fost ținut departe de Sadoveanu pentru mult timp, iritat de entuziasmul nediferențiat al unui prieten critic literar, care îl asalta cu sentințe și speculații filozofice despre cărțile marelui povestitor. Preda a fost neînduplecat de această înțelepciune asiatică, prezentă din plin în cărțile lui Sadoveanu, chiar și după ce a citit întreaga lui operă. Cu toate acestea, a reușit să treacă peste scepticismul și tristețea fatalistă care plutește peste teritoriul inventat de Sadoveanu, descoperind multe de admirat în vasta lui operă.
Destinul fatal în Zodia Cancerului
La fel ca în Creanga de aur și în Ostrovul lupilor, în Zodia Cancerului, povestea se desfășoară sub semnul destinului fatal. Nimic nu-l poate opri pe beizadeaua Alecu Ruset de la împlinirea destinului tragic scris acolo, Sus. În vremurile noastre de restriște, când salcâmii înfloresc și se usucă fără ca noi să vedem asta, am desprins din roman foi subțiri, de aur, care mărturisesc geniul lui Sadoveanu în materie de rostire în scris.
Dialogul dintre beizade Alecu și abatele de Marenne
Într-unul dintre aceste fragmente, beizade Alecu și abatele de Marenne se confruntă cu realitatea crudă a unui sat prădat. Abatele, jignit de nepăsarea lui Alecu, insistă că dreptatea și ordinea sunt elementele primordiale ale unui stat. Alecu, însă, răspunde cu o nepăsare fatalistă, sugerând că aceste daruri sunt ceva cu care Dumnezeu ne va face surpriză într-un veac viitor. Acest dialog este un exemplu perfect al modului în care Sadoveanu își împletește poveștile cu o mâhnire metafizică și un fatalism profund.
Sursa: Top Secret Craiova